Legile esoterismului

Legile esoterismului

Istoria ne invata ca cei mai mari ganditori ai antichitatii pe care i-a cunoscut Occidentul au mers sa-si desavarseasca educatia in misterele egiptene. Stiinta pe care o invatau cei meniti sa reveleze aceste mistere este cunoscuta sub nume diverse: stiinta oculta, hermetism, magie, ocultism etc. Peste tot identic in principiile sale, acest cod de instructie constituie stiinta traditionala pe care noi o numim in general esoterism.
Acesta stiinta imbratisa teoria si practica unui mare numar de fenomene din care doar o mica parte reprezinta astazi domeniul metafizic.
Aceasta stiinta oculta cuprinde trei mari diviziuni: teurgia,magia,alchimia.
Folosirea analogiei, metoda specifica esoterismului, si aplicarea ei la stiintele contemporane sau la conceptiile noastre moderne despre arta si sociologie, deschide o noua perspectiva in aparenta insolvabile. Esoterismul nu pretinde totusi sa ofere singura solutie posibila a problemelor pe care le abordeaza. El este doar un instrument de lucru, un mijloc de studiu, si ar fi o mare greseala ca adeptii sai sa considere ca el ar detine Adevarul absolut, indiferent despre ce aspect ar fi vorba. Esoterismul este un sistem filosofic ce ofera o solutie problemelor care se pun cel mai adesea mintii noastre. Este aceasta solutie expresia unica a Adevarului? Numai experimentarea directa o va putea dovedi.
Pentru a evita orice eroare de interpretare, esoterismul trebuie sa fie impartit in doua mari parti din punct de vedere didactic:
1. O parte imuabila ce formeaza baza traditiei si care poate fi regasita cu usurinta in scrierile tuturor hermetistilor,oricare ar fi epoca in care au trait acestia si oricare le-ar fi originea.
2. O parte specifica fiecarui autor si alcatuita din comentarii si din aplicatii particulare.
Exista in prezent o accentuata tendinta de a confunda Stiinta cu stiintele. Pe cat de imuabila este una in principiile sale, pe atat de schimbatoare sunt celelalte urmand capriciul oamenilor; ceea ce este considerat stiintific cu un secol in urma, in fizica spre exemplu, este in prezent aproape gata sa treca in domeniul legendei.
Nimeni nu ignora faptul ca aceste subiecte sunt chiar cele pe care s-a bazat studiul savantilor moderni, astfel incat se aplica Stiintei progresele reale dobandite intr-o multime de ramuri speciale. Defectul acestei conceptii iese totusi la iveala cand este vorba de a-i alipi totul, de a avea o viziune holistica, de a constitui in mod real Stiinta intr-o sinteza, expresia totala a Adevarului vesnic.
Aceasta idee a unei sinteze imbratisand in cateva legi imuabile masa enorma a cunosintelor de detaliu, acumulata de cateva secole, este ceea ce ne ghideaza pe noi in eforturile.
Vom parea ciudati afirmand ca acesta sinteza a existat deja, ca legile sale sunt cele care de fapt se aplica exact la descoperirile moderne, teoretic vorbind, si ca initiatii planetei noastre, contemporani cu Moise si Orfeu, o posedau in totalitate.
O superba povestire science-fiction incepea cu o constatare dureroasa: „Mi-au taiat aripile”. Pe o planeta ipotetica locuita de oameni cu aripi, au venit membrii unei expeditii, tot oameni care au taiat aripile mai multor indivizi, fortandu-i sa se zbata continuu, la nesfarsit, pentru a supravietui. Desi experimentatorii pareau la inceput niste agenti ai raului, in timp-cand pe planeta respectiva au inceput cataclisme devastatoare, pe care ei le prevazusera-adevaratul sens al misiunii lor a iesit la iveala. Oamenii cu aripi, neinvatati cu lupta dura pentru existenta, au murit unul cate unul, dar specia a supravietuit prin cei carora li se taiasera aripile, pentru ca ei devenisera mult mai rezistenti, mai inventivi, mai creatori, mai evoluati.
Intelesul ascuns al acestei povestiri ne sugereaza cum unele civilizatii prin descoperirile stiintifice facute au capatat „aripi”dar datorita aplicarii fara respectarea legilor armoniei universale au produs cataclisme care au dus la extinctia lor (civilizatia Incasa, a Egiptului si a Atlantidei ar fi doar cateva exemple). Rolul echipei de exploratori este acum de a atentiona ca descoperirile facute „in exterior” fara o cucerire a „interiorului” sunt chiar periculoase si ca este vital sa ne detasam interior de „aripile” , „confortul” oferit de tehnica, concentrandu-ne preponderent spre cucerirea si controlul propriei fiinte.
Se pot face deci, diverse speculatii cu privire la insusi rolul speciei umane. Dezvoltarea umanitatii, in ultimele milenii si mai ales in ultimele secole, urmeaza calea Atlantidei, prin stiinta si tehnica. Parerea noastra este ca un asemenea curs al dezvoltarii reprezinta o varianta falsa a evolutiei cel putin in parte, prin care se creeaza tot mai multe proteze ce limiteaza posibilitatile naturale ale omului.
Parerile noastre sunt bazate pe informatii controversate,dovedite de stiinta dar tinute secrete privind puterile „supranaturale” pe care le-ar dobandi, spre exemplu, unii asceti, in urma unor lungi perioade de exercitii. Se au in vedere si alte fenomene „inexplicabile”,precum hipnoza, telepatia,clarviziunea,telechinezia,levitatia etc. In acest context se emite „ipoteza” ca toate fiintele umane ar fi capabile de asemenea performante tulburatoare, dar eventualele incercari de a le activa sunt inhibate de stilul de viata la care s-a ajuns. Spre a da un exemplu simplificat pana la vulgaritate, se poate spune ca telepatia nu este stimulata deoarece exista telefonul si celelalte mijloace de comunicare, levitatia este inhibata de folosirea nenumaratelor mijloace de locomotie, eventualele capacitati telekinetice nu mai sunt necesare din cauza dezvoltarii a tot felul de mecanisme si aparate artificiale s.a.m.d.
Oricat de fanteziste ar parea astfel de ipoteze ,pentru unii, ele sunt analizate cu toata seriozitatea de catre colective impresionante de cercetatori. Marile puteri, in special Uniunea Sovietica si Statele Unite, au creat institute speciale si au alocat fonduri substantiale pentru studierea „fenomenelor neconventionale” . Marea majoritate a acestor studii a urmarit aplicatii militare, iar o parte dintre concluzii au fost utilizate in imaginarea unor tehnici extrem de sofisticate pentru manipularea virtualilor inamici sau a maselor de manevra. De aceea informatiile acestea sunt tinute secrete. Dar initiatii au stiut intotdeauna sa nu divulge informatiile stiute si respectand legea secretului au evitat astfel in mare parte ca aceste capacitati paranormale sa nu fie folosite in scopuri josnice,militare,de control si manipulare de catre guvernele avide de putere.
Sa revenim din aceasta paranteza-parabola facuta, la sinteza holistica .La drept vorbind nu materialele sunt cele care lipsesc pentru a reconstitui aceasta sinteza antica. Ruinele vechilor monumente, simbolurile, hieroglifele, diferitele rituri de initiere, manuscrisele se ingramadesc pentru a usura sarcina cercetatorilor.
Dar unele sunt indescifrabile fara o cheie pe care prea putini o au. Savantii considera ca aceste rituri si manuscrise dateaza inainte de Scoala din Alexandria. Prin urmare este necesar sa se caute temelii mai trainice si acestea vor fi gasite in operele scriitorilor mult anteriori Scolii din Alexandria, lui Pitagora, Aristotel, Plinius, Titus Livius etc.
Nu este o treaba usoara rascolirea acestei stiinte antice si datoram intreaga noastra recunostinta celor care au inceput si au dus la bun sfarsit aceasta lucrare colosala; printre cei mai insemnati ii vom cita pe Dutens, „Origine des Decouvertes”,Fabre D’Olivet, „Vers Dores de Pyhagore”, Saint-Yves D’Alveydre „Mission des Juifs”.
Deschidem cartea lui Dutens si vom vedea rezultatele produse de stiinta antica; citim lucrarile celorlalti autori si vom patrunde in templele din care radiaza o civilizatie ale carei realizari i-ar uimi chiar si pe contemporanii nostri.
In astronomie ,cei din vechime cunosteau mersul Pamantului in jurul Soarelui, teoria pluralitatii lumilor, teoria atractiei univesale, mareele produse de atractia lunara, formarea Caii Lactee si mai ales legea redescoperita de Newton. Teoria cuantica dupa cum am mai prezentat si in celelalte sectiuni ale sit-ului,era de mult „intuita” de initiatii planetei. Pentru ca am vorbit despre astronomie, consultati pe Aristotel, Ovidiu, Arhimede si mai ales pe Strabon si veti vedea aparand telescopul, oglinzile concave, microscopul, refractia luminii, izocronismul, vibratiile pendulului etc.
Agathias a trait in secolul al VI-lea al erei crestine. In acea epoca el a scris o carte care apoi s-a retiparit in anii 1660; aici se va putea gasi descrierea exacta a felului in care Antem s-a servit de abur ca forta motrice pentru a deplasa o casa. Unele descoperiri arheologice au scos la iveala obiecte a caror existenta este imposibil de explicat: sisteme de conservare a energiei electrice, cranii umane perfecte din cristal pur asupra carora daca se proiecteaza un fascicul luminos intra in rezonanta si scot anumite sunete etc.
„Electricienii din vremea noastra, noteaza Saint Yves, s-ar minuna in fata acestor preoti egipteni si a initiatilor lor (greci si romani) care manuiau traznetul asa cum folosim noi electricitatea, si il faceau sa coboare si sa cada acolo unde vroiau”. Tot el ne va arata punerea in practica a acestui secret care constituia una din practicile cele mai oculte ale sanctuarului. In Istoria ecleziastica a lui Sozomene este infatisat modul in care sacerdotii etrusci au aparat cu lovituri de traznet cetatea Narnia, astfel ca Alaric nu a putut sa o cucereasca”
Astazi se stie ca majoritatea misterelor egiptene nu erau decat valul sub care preotii tineau ascunse stiintele pe care la practicau. De aici provine numele de Elicius dat lui Jupiter,adica Jupiter electric,considerandu-l personificarea traznetului, si care se lasa atras spre pamant prin rostirea anumitor formule si practici misterioase: Jupiter Elicius nu inseamna altceva decat Jupiter care poate fi atras, Elicius, venind de la elicere (care in limba latina are sensul de : a atrage, a determina pe cineva sa…, a evoca o divinitate, printr-o formula magica). Aceste formule magice, mantras cum se numesc ele in traditia yoghina sunt, folosite intr-un mod secret precum si cum ele opereaza asupra realitatii sensibile. Sa nu ne facem totusi iluzii ,perfectiunea in operarea cu aceste formule magice prin tehnica secreta Laya Yoga,cum este ea numita in traditia esoterica yoghina, nu se obtine peste noapte uneori necesitand zeci de ani de antrenament asiduu. Aceasta tehnica este intalnita in toate traditiile esoterice de la Sufism pana la Kabbala, nefiind specifica doar traditiei yoghine.
Ca sa nu ne pierdem in exemple putem trage acum concluzia ca stiinta antichitatii a lasat nenumarate dovezi ale existentei sale pe care nu le putem ignora.
Acesta stiinta a carei existenta am cautat mai intai sa o probam si pe care acum o urmarim din ce in ce mai aproape, se afla inchisa in temple. Ajungem astfel la acele mistere despre care toti vorbesc, dar care in fapt sunt atat de putin cunoscute.
Le regasim la baza tuturor marilor civilizatii antice, indiferent de rasa careia ii apartin. Numai pentru Egipt a carui initiere a format cei mai mari oameni, evrei, greci, actualii arabi si romani, ne putem intoarce la obarsii cu mai mult de zece mii de ani, ceea ce arata destul de limpede cat sunt de false cronicile clasice, ca sa nu mai pomenim de traditia taoista, sau de cea hindusa.
Pentru a sti ceea ce se invata in temple trebuie sa cercetam ramasitele acestor invataturi in materialele pe care le avem si care au fost pastrate in buna parte de catre alchimisti. Nu ne vom intreba despre originile mai mult sau mai putin apocrife ale acestor scrieri. Ele exista si aceasta ar trebui sa ne fie de ajuns. Daca vom ajunge sa descoperim o metoda de a explica limbajul simbolic al alchimistilor, si totodata vechile istorii simbolice ale Lanii de aur, ale Razboiului Troiei, ale Sfinxului, vom putea spune, fara teama de a gresi, ca detinem o parte din stiinta antica.
Sa vedem mai intai felul in care modernii trateaza un fenomen natural pentru a cunoaste mai bine, prin opozitie, metoda antica. Ce veti spune despre un om care v-ar descrie o carte in felul urmator:
„ Cartea pe care mi-ati dat-o sa o studieze afla pe masa la doi metri si patruzeci si noua de centrimetri de masa la care ma aflu, cantareste cinci sute patruzeci si cinci de grame, este alcatuita din trei sute patru zeci si doua de foi de hartie pe care exista o suta optsprezece mii o suta optzeci de litere, pentru care s-au folosit o suta nouazeci de grame de cerneala neagra”.
Iata o descriere experimentala a fenomenului.
Daca acest exemplu va socheaza deschideti un manual universitar sau o carte de stiinta moderna si sa vedeti daca aceasta metoda nu este preluata cu exactitate de astronom atunci cand descrie locul, greutatea si volumul astrelor sau de catre fizician atunci cand face descrierea spectrului solar determinand numarul razelor. De altfel aproape intreaga viata universitara si metoda pedagogica practicata in sistemul nostru de invatamant ne „lasa urme pe creier” cu ajutorul unor informatii disparate fara tenta interdisciplinara care s-ar putea reduce la o singura esenta: invatamantul culturii pe care noi am prezentat-o in Omne ex ovo, adica al culturii de trei minute, care tortureaza creierul copiilor si mutileaza prin lipsa de metoda, personalitatea lor. Metoda folosita este cea a teoriei chibritului iar volumul enorm de cunostinte lipsite de viata,de prezentarea utilitatii lor in practica, genereaza diformitati in sistemul de gandire al copilului. Cum sa se straduiasca elevii sa invete derivabilitatea functiilor daca nu se explica faptul ca de fapt derivata este viteza de variatie a unei functii care ne permite multiple aplicatii cum ar fi in fizica, aflarea acceleratiei, in economie, aflarea indicatorilor de tip marginal, sau aflarea optimului unei functii, care ar putea reprezenta spre exemplu modul de combinare optim al factorilor de productie, pentru a obtine maximum de randament, de ce sa ne chinuim sa invatam matrici cand nu avem nici cea mai mica idee cum putem sa le aplicam in practica, de exemplu, intr-un algoritm simplex sau pentru aflarea drumului optim, sau integralele etc. In loc sa ne formam deprinderi si sa dobandim „modalitati de a gandi” noi ne transformam in masini de memorat a caror creativitate si inventivitate este omorita chiar din fasa. Un candidat la doctorat prezenta profesorului coordonator cat de mult invata el, cate ore pe zi studiaza, iar profesorul i-a raspuns bine daca tu inveti 12 ore, daca mananci timp de 2 ore, daca pentru transport, toaleta, aprovizionare folosesti 3 ore si daca dormi 7 ore cand mai ai timp sa gandesti?
Ceea ce ne intereseaza la o carte nu sunt atat aspectele materiale, fizice, ci ceea ce autorul a vrut sa exprime prin aceste semne, ceea ce se afla ascuns sub forma lor, adica partea metafizica.
Exemplul cu cartea este suficient pentru a arata diferenta dintre stiinta abordata holistic si modul de abordare al unor stiinte moderne. Prima se ocupa de vizibil pentru a descoperi invizibilul pe care vizibilul il manifesta. A doua se ocupa fie de un fenomen separat fie de o serie de fenomene disparate, dar intotdeauna neglijand totul precum si raporturile sale metafizice.
Stiinta celor vechi este stiinta invizibilului, a esotericului. Stiinta celor moderni este stiinta vizibilului, a exotericului .
Dand la o parte obscuritatea voita cu care cei din vechime isi acopereau simbolurile lor stiintifice vom putea stabili o tripla definitie a stiintei secrete a esotericului care este:
1. Stiinta ascunsa-Scientia occulta.
2. Stiinta ascunsului-Sciencia occultati.
3. Stiinta care ascunde ceea ce a descoperit-Sciencia occultans.
Daca dorim sa cunoastem un monument, avem la dispozitie doua posibilitati:
1. De a inconjura monumentul pentru a studia cele mai mici detalii. Vom cunoaste astfel compozitia celor mai mici parti, raporturile care se stabilesc intre ele etc.
2. De a urca la inaltime si de a privi monumentul cat mai atent cu putinta. Vom avea astfel o idee generala despre ansamblul sau, dar nu vom avea nici cea mai mica idee despre detaliile sale.
Aceste sunt metodele folosite de esoterism. Parerea noastra este aceea ca pentru a cunoaste TOTUL despre acel monument trebuie sa cunoastem de asemenea complexul de motivatii care a dus la creearea lui, contextul spatio-temporal, psihologia oamenilor care au facut acel monument , elementele care formeaza acel monument ,material vorbind ,precum si structurile subtil-energetice pe care le capteaza din Univers -fiind bine cunoscut ca fiecare forma genereaza rezonante cu energii subtile din univers-. La aceasta daca se adauga cunoasterea Vidului Creator Beatific vom putea sa creem o imagine palida a modului cum realizeaza cunoasterea un intelept reunind metodele clasice cu identificarea perfecta-samyama, si apoi starea de enstaza (samadhi)-termenul de enstaza fiind folosit in acceptiunea lui Mircea Eliade.
Un numar infinit de fapte fiinte,lucruri sunt guvernate de un mic numar de legi. De studiul acestor legi cunoscute sub numele de cauze secunde se ocupa lucrarile stiintifice. La randul lor,aceste cauze secunde sunt guvernate de un numar foarte restrans de cauze prime.
Constatam asadar existenta acestei triple gradatii:
1. Domeniul infinit al FAPTELOR
2. Domeniul mai restrans al LEGILOR sau cauzelor secunde
3. Domeniul inca si mai restrans al PRINCIPIILOR sau cauzelor prime
Aceasta gradatie fundamentala pe numarul trei joaca un rol fundamental in esoterism-cunoscuta si sub numele de „LEGEA LUI TREI”-alaturi de „ LEGEA LUI SAPTE” . Aplicatiile uimitoare care pot fi facute pe baza acestor legi metafizice fundamentale precum si prezentarea lor detaliata este realizata in cadrul sistemului nostru.
Dupa cum am mai precizat, in ultima instanta corpul uman se reduce la celula-unitatea de baza morfo-functionala a materiei vii, umanitatea se reduce la molecula sociala care este omul, lumea se reduce la astru, iar universul se reduce la Lume. Dar celula, umanitatea, astrul, lumea, Universul, nu sunt decat octave ale uneia si aceleia UNITATI.
Celulele se grupeaza pentru a forma un organ, organele se grupeaza pentru a forma un sistem, iar acestea se grupeaza pentru a forma individul. Aceasta este progresia care alcatuieste omul sub aspect fizic.Dar individul nu este altceva decat o celula a omenirii.
Legea pe care o urmeaza natura este atat de adevarata incat pretutindeni o vom regasi sub aspect identic, oricare ar fi esenta obiectelor considerate. Dar umanitatea nu este altceva decat o celula a animalitatii, iar aceasta animalitate nu exprima decat unul din gradele regnurilor care exista pe planeta.
Satelitii se invart in jurul planetelor, planetele in jurul sorilor, pentru a forma lumile; lumile nu sunt decat celule ale Universului marcheaza cu trasaturi de foc in infinit legile eterne ale Naturii.
Peste tot se manifesta aceasta progresie, acest aranjament al unitatilor inferioare fata de Unitatea Superioara, acesta serializare universala care pleaca de la cuanta pentru a urca pana la acesta UNITATE PRIMA, in jurul careia graviteaza Universul.Totul este analog -conform principiului hologramei prezentat in sectiunile anterioare- legea care guverneaza lumile guverneaza si viata insectelor.
A cerceta modul in care celulele se grupeaza pentru a forma un organ, insemna a studia modalitatea in care regnurile naturii se grupeaza pentru a foma Pamantul, acest organ al lumii noastre; inseamna a studia felul in care indivizii se grupeaza pentru a forma o familie, acest organ al Umanitatii.
A studia formarea unui aparat de catre organe, inseamna a studia formarea lumii de catre planete, a natiunii de catre familii. A invata alcatuirea omului de catre aparate, inseamna a cunoaste alcatuirea Universului de catre lumi si a omenirii de catre natiuni.
Totul este analog: a cunoaste secretul celulei sau a al atomului inseamna a-l cunoaste pe Dumnezeu. Absolutul se afla pretutindeni. Totul se afla in tot. Principiul holistic straluceste aici in toata splendoarea sa.
De ce daca omul este o celula a umanitatii, umanitatea n-ar putea fi aparatul superior al unei fiinte animate numita Pamant? De ce Pamantul n-ar putea fi un organ al unei fiinte superioare numita Lume, si al carei creier este Soarele? De ce lumea insasi n-ar putea constitui seria inferioara a Fiintei Fiintelor, a Macrocosmosului ale carui organe sunt Universurile?
Acestea sunt intrebari care s-au ridicat, ca alta data Sfinxului, inaintea intregii Umanitati. Numai cand omul va dobandi suficiente cunostinte pentru a se avanta cu intreaga forta a intuitiei sale in chiar centrul Universului, cand va sti sa urmeze sfatul lui Pitagora:
„Si astfel inaltandu-te in stralucitorul vazduh
„La sanul Celor far’de moarte, vei fi tu insuti zeu”
numai atunci va fi el demn sa treaca la cercetarea Infinitului.
Cand din progresie in progresie, din Univers in Univers ne vom inalta pana la cea mai inalta abstractie, vom vedea o forta unica opunandu-se siesi pentru a crea, in actiunea sa, Miscarea, in pasivitatea sa Materia, si in echilibrul sau tot ceea ce este cuprins intre divizibilitate si unitate, gradele infinite prin care forta urca de la starea solida pana la formele cele mai inalte de inteligenta si in sfarsit pana la originea sa, Dumnezeu, a carui activitate se numeste Tatal sau Osiris, a carui pasivitate se numeste Fiul sau Isis, si al carui echilibru, cauza Totului,Imaginea TRI-UNITATII pe care o alcatuieste, se numeste Sfantul Duh sau Horus.
Detinem acum unul din cele mai mari secrete ale esoterismului, cheia tuturor miracolelor trecute, prezente si viitoare, cunoasterea acelui agent totdeauna acelasi si totdeauna altfel numit, Telesma lui Hermes, Sarpele lui Moise si al hindusilor,Azotul alchimistilor,Lumina astrala a martinistilor, in sfarsit magnetismul lui Mesmer si Miscarea lui Louis Lucas,care a descoperit cela trei legi care il guverneaza.