Fragmente din invatatura de mult uitata.

Fragmente din invatatura de mult uitata.

Orice om este sau bun sau rau Indiferentii, caldutii nu sunt buni, sunt deci rai si cei mai rai dintre toti raii pentru ca sunt imbecili si lasi.
Lupta vietii seamana cu un razboi civil, cei care raman neutri tradeaza ambele parti si renunta la dreptul de a fi socotiti printre copiii patriei.
Noi respiram toti viata celorlalti si le insuflam intr-un fel o parte din existenta noastra.Oamenii inteligenti si buni sunt pe seama lor insisi medicii umanitatii, oamenii prosti si rai sunt otravitorii publici.
Sunt persoane in apropierea carora te simti bine, in preajma lor totul este in largul sau, totul decurge firesc plin de armonie, fara tensiuni, intr-o naturalete imuabila, inimile si mintile sunt trezite si inaltate.
La polul opus sunt persoane pline de tensiuni, insatisfactie, rautate, dispret, persoane pentru care totul este anormal si care cand gandesc,vorbesc si actioneaza creeaza o atmosfera insuportabila plina de dizarmonie.
Cand te desparti de prima categorie de fiinte te simti plin de iubire pentru tot ceea ce este frumos, pentru tot ceea ce este bun si generos.Esti fericit de a-i fi respirat in apropiere.Iti zici ca viata este buna pentru ca Dumnezeu a creeat asemenea suflete,esti plin de curaj si speranta.Cealalta categorie te lasa vlaguit, napastuit sau poate, chiar mai rau atatat sa faci ceva rau, sa te indoiesti de onoare, de pietate, de datorie ;alaturi de ea nu scapi de plictis decat pe usa relelor dorinte.Ai barfit ca sa-i faci placere, te-ai micsorat ca sa-i flatezi orgoliul si ai ramas nemultumit de ea si de tine insuti.
Sentimentul, perceptia, vie si sigura a acestor influente este proprie spiritelor drepte si constiintelor delicate si este cu siguranta ceea ce vechii scriitori asceti numeau harul discernamantului spiritelor.
Intr-adevar, fiintele vicioase intristeaza intotdeauna in loc sa consoleze.Au un tact prodigios de a gasi si a alege cele mai deznadajduitoare banalitati.Cum, plangeti o relatie distrusa!Cat sunteti de naivi!Isi batea joc de dumneata, nu te iubea.Marturisesti cu durere ca baiatul tau este schiop si ti se va atrage delicat atentia ca e cocosat.Tuseste,esti nelinistit,iar prietenul te implora sa ai grija ca s-ar putea sa fie tuberculoza.
Sotia ta e bolnava de mult timp, consoleaza-te, va muri, ti se va spune.
Spera si munceste, iata ce ne spune cerul prin vocea tuturor sufletelor bune ; Fii disperat si mori, iata ce ne striga infernul prin toate vorbele lui, prin toate miscarile, prin toate prieteniile chiar si toate mangaierile fiintelor imperfecte si degradate.
Oricare ar fi reputatia unei persoane si oricare ar fi marturiile de prietenie pe care vi le da, daca, despartindu-te de el, te vei simti mai putin prieten al binelui si mai putin puternic ea este periculoasa ; evit-o.
Dublul nostru magnetism, dubla natura a corpuriler noastre, produce doua tipuri de simpatii.
Avem nevoie rand pe rand sa absorbim si sa iradiem, sa receptionam si sa emitem.Inima noastra iubeste contrastele si sunt putine femei care au iubit doua genii succesiv.
Ne odihnim protejandu-ne de oboseala de a urca, de a ascensiona, de a admira binele, frumosul, armonia, ordinea si tot ce este etern, aceasta este legea echilibrului ;dar si naturile elevate se surprind uneori prinse de capricii vulgare..Omul este umbra lui Dumnezeu in corpul unui animal, spunea candva un om al sacerdotului :prietenii ingerului salasluiesc la un loc cu placerile animalului.Ingerul ne atrage, dar daca nu suntem atenti la el, animalul ne va stapani ; si ne va stapani fatal chiar cand e vorba de prostii, adica de satisfactii ale unei vieti care hraneste moartea ,adica in limbajul animalelor, viata reala.
Complicii marturisiti ai viciilor noastre pot sa ne dezguste uimindu-ne ; putem cu riscuri si pericole sa le rezistam prin orgoliu!Dar ce este mai periculos pentru noi decat complicii ascunsi si ipocriti ?Ei ne urmeaza ca si necazul, ne asteapta ca si abisul, ne inconjoara ca vartejul,ii scuzam pentru a ne scuza, ii aparam ca sa ne aparam, ii justificam ca sa ne justificam si-i suportam dupa aceea pentru ca trebuie, pentru ca nu suntem in stare sa rezistam inclinatiilor noastre, pentru ca nu vrem.
Ei ne-au invadat ascendentul, cum spune Paracelsus, si ne vor conduce acolo unde vor.
Sunt ingerii nostri rai, in strafundurile constiintei noastre o stim ; dar ii menajam pentru ca am devenit servitorii lor pentru ca ei sa fie servitorii nostri.
Noi ne respiram gandurile, si le aspiram pe ale altora imprimate in lumina astrala, devenita mediul lor de propagare ; astfel compania celor rai este mai putin funesta pentru oamenii de bine decat cea a fiintelor vulgare, lase si caldute.O puternica antipatie ne avertizeaza si ne salveaza de contactul viciilor grosolane ;dar nu tot asa se intampla cu viciile deghizate, micsorate,ca sa spunem asa,si facute aproape placute.
O femeie cinstita nu va simti decat dezgust in societatea unei femei pierdute ; dar ea trebuie sa se teama de seductiile unei cochete.
Se stie ca nebunia este contagioasa ; dar nebunii sunt mult mai periculosi cand sunt amabili si simpatici.Intri incetul cu incetul in cercul lor de idei, ajungi sa intelegi exagerarile lor si sa le impartasesti entuziasmele, te obisnuiesti cu logica lor neobisnuita si pervertita, incepi sa crezi ca nu sunt chiar atat de nebuni cum ti s-au parut la inceput.De aici pana a crede ca numai ei au dreptate, nu e departe.Ii iubesti, ii aprobi, devii la fel de nebun ca ei.
Un proces similar s-a realizat si cu anumite paturi sociale din Romania,un efect de Curtea Frantei in care cei care au intrat in cercul puterii s-au alienat complet de realitatea social economica,nestiind ca facand greseala dupa greseala efectele vor fi devastatoare iar cancerul care a invadat intregul sistem nu lasa deschisa decat o singura usa, aceea a dezintegrarii,al putrefactiei acestuia, pentru ca,la fel ca in cazul cancerului cand celulele isi uita originea, informatia genetica si rolul lor in sistem, uita de ierarhie si incep sa se dezvolte haotic nesocotind scopul pentru care au fost create,nesocotind datoria lor, transmitand urmatoarei generatii de celule un cod genetic fals,la fel si membrii societatii care au uitat de ierarhie, de datoria lor fata de acest organism societatea, si-au uitat originea, scopul,rolul si in loc sa transmita copiilor lor sistemul sanatos de valori codul genetic al binelui, armoniei,frumosului,al datoriei,al muncii creatoare de valori, cauta sa se dezvolte haotic acumuland bogatii care nu vin ca o recompensa in urma plus valorii sociale, ii invata sa prolifereze malign facand sistemului ceea ce au facut si ei, parintii lor, rapindu-i ordinea, armonia, bunastarea,sanatatea. Aceste celule canceroase au infectat sistemul, nu au fost luate masuri iar acum este prea tarziu,In zadar se mint, cei care ca adevaratele celule canceroase, cu ideea ca au acumulat atatea bogatii incat pot migra in alte tari si sa traiasca mii de ani de acum incolo in lux si imbuibare, ei vor ramane cu aceeasi zestre genetica si cu anatema codului genetic degenerat fiind rezecati imediat ce sunt depistati ; iar chiar daca nu sunt depistati sunt condamnati sa-si poarte anatema cu ei, anatema dizarmoniei, a lipsei de echilibru a lipsei legaturii cu realitatea inalta care o reprezinta sufletul uman .Ideile acestea le-am atins si in eseul ” Un instantaneu asupra societatii si nu numai sau starea de fapt fotografiata intr-un moment din eternitate” unde cu ceva timp in urma am incercat subtil sa avertizez asupra” starii de fapt”care datorita Legii Cauzei si a Efectului ne-a dus unde suntem.Atunci dadeam si solutia problemei.Nota bene ca atitudinea mea nu este una pesimista ci una total optimista, noul sistem care se va naste va fi fortat sa aplice aceasta solutie sau va fi condamnat ca aceia care neinvatand din istorie si din experienta sunt obligati sa le repete,sa nu uitam ca „ Erare humanum est sed perseverare diabolicum” asa cum ne-a invatat Seneca.
Afectiunile sunt libere si pot fi rationale ; dar simpatiile sunt fatale si cel mai adesea netrecute prin prisma rationalului ; ele depind de atractii mai mult sau mai putin echilibrate de lumina magnetica si actioneaza asupra oamenilor la fel ca si asupra animalelor.Te vei simti bine langa o persoana care nu are nimic placut pentru ca esti misterios atras si stapanit de ea.Adesea aceste simpatii debuteaza prin puternice antipatii, fluidele s-au respins mai intai apoi s-au echilibrat.
Specialitatea echilibranta a mediatorului plastic al fiecarei persoane este ceea ce Paracelsus numea ascendentul lor, tot asa cum el numeste flagum reflexul particular al ideilor obisnuite in lumina universala.
Este posibila cunoasterea ascendentului unei persoane prin ghicirea senzitiva a acestui flagum si, printr-o directie perseverenta imprimata vointei, se poate intoarce dimensiunea activa a propriului ascendent spre dimensiunea pasiva a ascendentului celuilalt cand vrei sa-l cunosti si sa-l domini.
Ascendentul astral a fost intuit si de alti magicieni care l-au numit vartej.
Acesta este, spun ei, un curent de lumina specializata, reproducand intotdeauna acelasi cerc de imagini si in consecinta, impresii determinate si determinante.Aceste vartejuri exista atat pentru oameni cat si pentru stele, « Astrele, spune Paracelsus, isi respira sufletul luminos si-si atrage razele una de la alta. Sufletul Pamantului, captiv al legilor fatale ale gravitatiei, se degaja, specializandu-se si trecand prin instinctul animalelor ajunge la inteligenta omului.Partea captiva a acestui suflet este muta, dar ea conserva in scris secretele naturii.Partea libera nu poate citi acest scris fara sa-si piarda instantaneu libertatea .Nu se poate trece de la contemplatia muta si vegetativa la gandirea libera si vibranta decat schimband mediul si organele.De aici vine uitatea care insoteste nasterea si reminiscentele vagi ale intuitiei noastre, analoage cu viziunile extazelor si visurilor noastre. »
Aceasta revelatie a marelui maestru al medicinii oculte arunca o lumina intensa asupra fenomenelor de somnambulism si de predictie.Aici se afla, pentru cei care vor sti sa o gaseasca, veritabila cheie a invocatiilor si comunicarilor cu sufletul fluidic al Pamantului.
Persoanele a caror influenta periculoasa se simte de la primul contact fac parte dintr-o asociatie fluidica sau dispun, cu voia sau fara voia lor, de un curent de lumina astrala pervertita.
Legile vietii fizice sunt inexorabile si in natura lui animala omul se naste sclavul fatalitatii ; numai luptand impotriva instinctelor isi poate el dobandi libertatea morala.Doua existente diferite sunt deci posibile pentru noi pe pamant :una fatala, alta libera.Fiinta fatala este jucaria sau instrumentul unei forte pe care n-o poate dirija ; ori cand instrumentele fatalitatii se intalnesc si se ciocnesc, cea mai puternica distruge sau infrange pe cea mai slaba ;fiintele cu adevarat libere nu se tem nici de farmece nici de influente misterioase.
Asa cum exista intre cei drepti o mare comuniune de virtuti si merite, exista intre cei rai o solidaritate absoluta a culpabilitatii fatale si a pedepsei necesare.Crima exista in dispozitiile tenebroase ale psihicului.Circumstantele aproape intotdeauna independente de vointa dau gravitatea actelor.
Cine se elibereaza de greselile comune trebuie sa plateasca o rascumparare proportionala cu numarul greselilor.
Astfel platind datoriile fatalitatii, libertatea cucerita cumpara imparatia lumii ; ea leaga si dezleaga totul : ei i-a dat Dumnezeu cheile cerului si ale infernului.
Oamenii care lasa animalele de capul lor doresc sa fie devorate de ele.
Multimile, sclave ale fatalitatii, nu se pot bucura de libertate decat printr-o ascultare absoluta a vointei celor liberi ; ele trebuie sa trudeasca pentru ei, dat fiind ca acestia raspund pentru ele.
Dar cand un animal guverneaza alte animale, cand un orb conduce alti orbi, cand un om fatal guverneaza masele fatale, ce ar trebui sa asteptam ? Ingrozitoare catastrofe care se vor produce cu siguranta.
Admitand dogmele anarhice ale anilor 1789, Ludovic al XVI-lea a lansat statul pe o panta fatala.Toate crimele revolutiei apasa acum numai asupra lui ; el a dezertat de la datorie.Robespierre si Marat au facut ceea ce trebuiau sa faca.Girondinii si montagnarzii s-au ucis fatal intre ei si mortile lor violente n-au fost decat niste catastrofe necesare ;n-a existat in acea epoca decat un singur si mare supliciu, cu adevarat sacru, cu adevarat ispasitor :acela al regelui.Principiul regalitatii ar fi disparut daca acest print prea slab ar fi fost absolvit.Dar intre ordine si dezordine nu este posibila nici o tranzactie. Nu poti mosteni nimic de la cei pe care-i asasinezi, pe ei nu poti decat sa-i furi, iar revolutia l-a reabilitat pe Ludovic al XVI-lea, asasinandu-l.Dupa atatea concesii, dupa atatea slabiciuni, dupa atatea nedemne injosiri, acest om sacralizat a doua oara de nefericire a putut cel putin spune urcand pe esafod :Revolutia e judecata, iar eu sunt tot regele Frantei !
A fi drept inseamna a suferi pentru toti cei care nu sunt, ceea ce inseamna a trai ; a fi rau inseamna a suferi pentru tine insuti fara sa dobandesti viata, inseamna a insela, a face rau si a muri vesnic.
Echilibrul uman se compune din doua atractii : una spre moarte, alta spre viata.Fatalitatea inseamna vartejul care ne atrage spre abis ; libertatea este efortul rezonabil care ne ridica deasupre atractiilor fatale ale mortii.
Ce este un pacat mortal ? Este o apostazie a libertatii noastre ; este un abandon al nostru insine legilor materiale ale gravitatiei ; un act injust si un pact cu injustitia ; ori , nedreptatea este o abdicare de la inteligenta.
Cadem atunci sub imperiul fortei, ale carei reactii zdobesc tot ceea ce se departeaza de echilibru.
Iubirea pentru rau si adeziunea categorica a vointei la nedreptate sunt ultimele eforturi ale unei vointe muribunde. Omul,orice ar face,este mai mult decat o bruta,nu se poate abandona fatalitatii asemenea ei.El trebuie sa aleaga si sa iubeasca.Sufletul disperat care se crede indragostit de moarte este mai viu decat un suflet fara iubire.Activitatea in favoarea raului poate si trebuie sa-l readuca pe om spre bine printr-o contralovitura si prin reactie.Adevaratul rau fara remediu este inertia.
Abisurilor perversitatii le corespund inaltimile virtutii.Dumnezeu face adesea din marii scelerati sfinti ; niciodata nu a facut nimic cu cei calduti si lasi.
Pentru a nu fi dispretuiti, trebuie sa truditi, sa actionati.Natura ne-a inzestrat de altfel, si daca nu vrem sa ne indreptam cu tot curajul nostru spre viata, ne arunca ea cu toate puterile spre moarte.Pe cei care nu vor sa mearga ii taraie.
Prin victoriile muncii se poate scapa de fatalitatile durerii.Ceea ce noi numim moarte nu e decat o nastere perpetua a naturii.Ea absoarbe si reia la sanul ei tot ceea ce nu este nascut din spirit.Materia inerta prin ea insasi nu poate exista decat printr-o miscare permanenta si spiritul natural fluid nu poate dura decat fixandu-se.Emanciparea de legile fatale prin adeziunea libera la spiritul adevarului si al binelui este ceea ce stiinta esoterica numeste nasterea spirituale ;reabsorbtia in vatra eterna este a doua moarte.
Fiintele neemancipate sunt atrase spre aceasta a doua moarte de o gravitatie fatala, ele se trag unele pe altele, cum divinul Michelangelo ne-a aratat in marele lui tablou al judecatii din urma, ei se aseamana cu cei care se ineaca, iar spiritele libere trebuie sa lupte energic impotriva lor pentru a nu fi apucati si trasi fatal spre infern.
Acest razboi e la fel de vechi ca si lumea.Cele doua armate sunt pretutindeni invizibile,dar disciplinate si gata mereu sa atace sau sa pedepseasca.Oamenii naivi de ambele parti, uimiti de rezistentele subite si unanime pe care le intalnesc, cred in vaste comploturi ale unor organizatii oculte si atotputernice.Adevarat si serios in toate acestea este doar lupta necesara a ordinii impotriva dezordinii, a instinctelor impotriva gandirii ;rezultatul acestei lupte este echilibrul in progres si diavolul contribuie intotdeauna,impotriva vointei lui, la gloria arhanghelului Mihail.
Tot ceea ce atata sensibilitatea duce la depravare si la crima.Lacrimile cheama sangele.Marile emotii sunt ca lichiorurile tari :a le bea zilnic inseamna a abuza.Abuzul unor emotii perverteste simtul moral,dar ele sunt cautate,omul sacrifica totul pentru a si le procura.
Pierderea simtului moral este o veritabila alienare ; omul care nu asculta inainte de toate de dreptate nu-si mai apartine, el inainteaza fara lumina in noaptea existentei lui, se agita ca un vis, prada cosmarurilor patimilor sale.
Curentii impetuosi ai unei vieti instinctive si slaba rezistenta a vointei formeaza un antagonism atat de evident ca inteleptii kabalisti au crezut ca e vorba de o embrionare a sufletelor, adica de prezenta in acelasi corp a mai multor suflete care si-l disputa si incearca sa-l distruga. E sigur ca, devenind slujitorul unui vartej de instincte sau idei, iti alienezi personalitatea si te faci sclavul acelui geniu al multimilor pe care Evanghelia il numeste Legiune.
Artistii stiu cate ceva.Frecventele invocatii pe care le fac luminii universale ii enerveaza ;ei devin mediumuri adica bolnavi.Cu cat cresc in stima opiniei publice cu atat personalitatea lor se micsoreaza ;sunt cicalitori,absurzi invidiosi,furiosi ;nu admit nici un merit, chiar de o natura diferita, care s-ar putea produce alaturi de al lor si de indata ce devin nedrepti,nici nu se mai ingrijesc macar sa fie politicosi.Pentru a scapa de aceasta fatalitate, adevaratii oameni mari se izoleaza de orice camaraderie libertina si se salveaza printr-o mandra impopularitate de atingerea vietii multimilor :daca Balzac ar fi fost in timpul vietii sale omul vreunei coterii sau al unui partid,n-ar fi ramas dupa moartea lui unul din marile genii ale omenirii.
Lumina nu lumineaza lucrurile insensibile, nici ochii inchisi, sau ii lumineaza numai in beneficiul celor care vad.Cuvantul din Geneza : Sa Fie Lumina ! este strigatul victoriei inteligentei triumfand impotriva tenebrelor.acest cuvant este sublim intr-adevar , pentru ca el exprima cu simplitate cel mai mare si mai minunat lucru de pe lume :creatia inteligentei prin ea insasi,cand convocandu-si puterile, echilibrandu-si virtutile ,spune :vreau sa devin vesnica vazand adevarul vesnic, sa fie lumina !si lumina s-a facut.Lumina vesnica,asemenea lui Dumnezeu,incepe in fiecare zi pentru schii care se dechid.Adevarul va fi eterna inventie si creatia geniului ;el porunceste :sa fie lumina ! si el insusi este pentru ca ea este.El este vesnic pentru ca o concepe vesnica.El contempla adevarul ca pe propria-i opera pentru ca este cucerirea lui si vesnicia ca pe propria-i victorie pentru ca ea va fi recompensa si incoronarea lui.
Dar nu toate spiritele vad dreptatea pentru ca nu toate inimile vor dreptatea.Sunt suflete pentru care adevarata lumina pare sa nu fi existat niciodata.Ele se multumesc cu viziuni fosforescente ,avortoni a luminii,halucinatii ale gandirii si indragostite de aceste fantome,se tem de lumina zilei care le pune pe fuga,simtind ca ochii lor nu pot suporta,cazand apoi intr-un adanc intuneric.Astfel, nebunii mai intai se tem, apoi calomniaza,insulta,urmaresc si-i condamna pe intelepti.Trebuie sa-i plangem si sa-i iertam caci nu stiu ce fac.
Adevarata lumina odihneste si bucura sufletul, halucinatia il oboseste si-l chinuieste.Satisfactiile nebuniei seamana cu acele vise gastronomice ale oamenilor infometati care le sporesc foamea in loc s-o potoleasca.
Toti marii criminali sunt halucinati voluntari si toti halucinatii voluntari pot fi fatal calauziti spre a deveni criminali.Lumina noastra personala specializata,creata,determinta de afectiunea noastra dominanta este germenele paradisului sau al infernului nostru.Fiecare dintre noi concepe intr-un fel,aduce pe lume si-si hraneste ingerul sau demonul.Conceperea adevarului da nastere in noi geniului cel bun ;perceptia voluntara a minciunii cloceste si hraneste cosmarurile si vampirii.Fiecare trebuie sa-si hraneasca copiii si viata noastra se consuma in beneficiul gandirii noastre.Fericiti cei care isi regasesc eternitatea in creatiile sufletului lor !Vai de cei care se epuizeaza hranind minciuna si ingrasand moartea, pentru ca fiecare se va bucura de rodul lucrarilor sale.
Iata un mister pe care pacatosii nu-l banuiesc.Nu te poti bucura de placerile materiale ale vietii decat prin sensul ei moral. Placerea este muzica armoniilor interioare ;simturile nu sunt decat instrumentele care suna fals in contact cu un suflet degradat.Cei rai nu pot simti nimic, pentru ca nu pot sa iubeasca nimic :pentru a iubi trebuie sa fii bun.Pentru ei deci totul este pustiu si li se pare ca natura insasi este neputincioasa pentru ca ei sunt neputinciosi ;blasfemiaza totul pentru ca nu se bucura de nimic :daca mangaie vestejesc, daca beau se imbata, daca se trezesc se plictisesc de moarte :asa vor trai sau,mai degraba, vor muri in fiecare zi cei care calca legea si datoria pentru a deveni sclavii fanteziilor lor. Lumea si eternitatea sunt inutile celui care este inutil lumii si eternitatii.
Vointa noastra actionand asupra mediatorului nostru plastic, adica a portiunii de lumina astrala specializata in noi,care ne serveste la asimilarea si configuratia elementelor necesare existentei, vointa noastra dreapta sau nedreapta, armonioasa sau perversa, configureaza mediatorul dupa imaginea ei si-i da aptitudini conform inclinatiior noastre.Monstruozitatea morala produce uratenia fizica pentru ca mediatorul astral, arhitectul interior al edificiului nostru corporal, il modifica neincetat, urmand nevoile noastre reale sau inchipuite. Mareste burta si falcile gurmandului,subtiaza buzele avarului,face nerusinata privirea femeii impure si veninoasa pe cea a invidiosului si a rauvoitorului.Cand egoismul este preponderent intr-un suflet, privirea devine rece,trasaturile dure ;armonia formelor dispare si, urmand specialitatea absorbanta sau iradianta a acestui egoism, membrele se usuca sau se incarca de o grasime excesiva.Natura facand din trupul nostru portretul sufletului nostru, garanteaza vesnica asemanare si-l retuseaza neincetat. Femei frumoase care nu sunteti bune, fiti sigure ca nu veti fi mult timp frumoase.Frumusetea este un avans pe care natura il imprumuta virtutii ;daca virtutea nu este gata la scadenta, cea care a imprumutat isi va relua fara mila capitalul.
Perversitatea modifica organismul, al carui echilibru il distruge, creeaza in acelasi timp o fatalitate a nevoilor care imping la distrugerea organismului si la moarte.
Cu cat un pervers se bucura cu atat i se face sete de placeri. Alcoolul pentru betiv e ca apa, aurul se topeste in mainile jucatorilor. Drogurile obosesc dar nu satura niciodata.Voluptatea pe care n-o pot gusta se schimba pentru ei in iritare.Cu cat excesele lor sunt mai ucigase cu atat li se pare ca sunt mai aproape de fericire…. Inca un pahar de lichior tare, inca o doza de drog, inca o tigara, inca un joc de noroc inca o zi de inertie, inca un spasm, inca o violenta adusa naturii… Ah ! In sfarsit, iata placerea !iata viata…Si dorinta lor impinsa la paroxismul foamei lor nepotolite se stinge temporar in alienarea permanenta a fiintei de picatura de divinitate existenta in fiecare din noi !
Multumesc Leului care traieste acum in fiecare din noi prin aceste randuri.