HOLISM-O PRIVIRE ATENTA IN UNIVERS

                                        

                                                               

Prin  intermediul puternicelor noastre telescoape, observam universul in neincetata sa miscare. Nori rotativi de hidrogen se contracta undeva departe de sistemul nostru solar pentru a forma stele arzand in acest proces pana cand vor deveni focuri vii in cer.Atunci cand vor atinge acest stadiu, vor continua sa se roteasca, unii dintre ei ejectand materie in spatiu care se va spirala in afara si se va condensa in planete ce se deplaseaza circular in jurul stelei centrale. Eventual dupa milioane de ani, cand aproape tot combustibilul de hidrogen este consumat, steaua expansioneaza si apoi se contracta din nou in colapsul gravitational final.Acest colaps poate implica gigantice explozii si poate chiar sa transforme steaua intr-o gaura neagra.Toate aceste activitati-formarea stelelor din norii de gaz interstelar, contractia si expansiunea lor, precum si colapsul final-pot fi observate chiar si acum pe cer.

Stelele rotative in contractie, prin expansiune sau explozie se aduna in manunchi, in galaxii de diferite forme: discuri plate, sfere, spirale-care la randul lor se afla in continua miscare. Galaxia noastra, Calea Lactee, este un imens disc de stele si gaz ce se roteste in spatiu ca o imensa roata, astfel incat, toate stelele sale, incluzand Soarele si toate planetele sale, se deplaseaza in jurul centrului galaxiei. Acest univers este de fapt, plin de galaxii imprastiate in tot spatiul pe care il putem vedea; fiecare rotindu-se precum propria noastra galaxie.

Atunci cand studiem universul din punct de vedere holistic, cu milioanele sale de galaxii, abordam scara majora a timpului si a spatiului; si din nou la nivel cosmic-Holistic, descoperim ca universul nu este deloc static-el este mereu in expansiune! Aceasta a fost una din cele mai importante descoperiri in astronomia moderna.O analiza detaliata a luminii primite de la galaxii aflate la mare distanta a aratat ca intreaga multime de galaxii expansioneaza si realizeaza aceasta intr-un mod armonios si bine orchestrat; viteza de expansiune a oricarei galaxii pe care o putem observa fiind direct proportionala cu distanta pana la acea galaxie.Cu cat galaxia este mai indepartata cu atat mai repede se indeparteaza de noi; la o distanta dubla fata de sistemul de reper Terra, viteza de expansiune va fi de asemenea dubla.Acest lucru este valabil pentru orice sistem de referinta.In orice galaxie in care s-ar putea sa fim, vom observa astfel celelalte galaxii indepartandu-se grabite de noi, galaxiile mai apropiate fac aceasta cu o viteza de cateva mii de kilometri pe secunda, iar cele mai distantate cu o viteza si mai mare, la randul lor cele mai indepartate se deplaseaza cu o viteza apropiata de viteza luminii.Lumina din galaxiile aflate dincolo de aceasta distanta nu va ajunge niciodata la noi, fiindca ele se departeaza de noi mai repede decat viteza luminii.Lumina lor, spune Sir Arthur Eddington, „este precum un alergator pe o pista ce se expansioneaza permanent si al carui punct de sosire final ce trebuie atins se indeparteza mult mai repede decat poate el alerga.”

Pentru a ne forma o idee mai clara despre modul in care universul expansioneaza, va trebui sa ne reamintim ca in fond cadrul cel mai potrivit pentru studierea caracteristicilor acestui proces este Teoria Relativitatii Generalizate a lui Einstein. Potrivit acestei teorii spatiul nu este „plat” ci este „curbat” si modul precis in care el este curbat este dat de distributia materiei caracterizata prin ecuatiile campului lui Einstein. Aceste ecuatii pot fi utilizate pentru a determina structura universului ca un intreg-ca o unitate holistica- si constituie punctul de plecare al cosmologiei moderne.

Cand vorbim despre un univers in expansiune in cadrul Relativitatii Generalizate, intelegem o expansiune catre o dimensiune mai inalta.La fel ca si conceptul de spatiu curbat, putem doar vizualiza un astfel de concept ajutandu-ne de o analogie. Sa ne imaginam un balon care are un numar de puncte la suprafata sa. Balonul reprezinta universul, suprafata sa curbata bidimensional, reprezinta spatiul curb tridimensional, iar punctele de pe suprafata galaxiile din spatiu.Cand balonul este umflat, toate distantele dintre puncte cresc.In oricare dintre aceste puncte ne vom plasa, toate celelalte puncte se vor distanta de noi. Universul expansioneaza in acelasi mod: in orice galaxie ar fi situat un observator, celelalte galaxii se vor indeparta intotdeauna de el.

O intrebare evidenta care se pune relativ la expansiunea universului este: Cum o realizeaza toate stelele? Din relatiile dintre distanta galaxiilor si viteza lor de expansiune-care este cunoscuta sub numele de Legea Hubble-putem calcula punctul de plecare al expansiunii, cu alte cuvinte, varsta universului.Presupunand ca nu a existat nici o schimbare in rata expansiunii, care nu poate fi cunoscuta cu precizie, ajungem la o varsta de ordinul a 10.000 de milioane de ani.Acesta este varsta universului.Multi specialisti in cosmologie considera astazi ca universul a luat nastere printr-un eveniment dramatic acum aproximativ 10.000 de milioane de ani, atunci cand masa sa totala a expansionat mai intai dintr-o mica minge de foc.Actuala expansiune a universului este vazuta ca o remanenta a acestei expansiuni sau explozii initiale.Potrivit acestui model de „Big-Bang”, miscarea generata de acest big bang marcheza inceputul atat al universului cat si inceputul spatiului si timpului. Daca dorim sa stim ce s-a intamplat inainte de acest moment,ne intoarcem din nou la majore dificultati de gandire si limbaj, sugestiv redate de cuvintele lui Sir Bernard Lovell:

„Aici atingem o mare bariera a gandirii deoarece incepem sa luptam cu conceptele de timp si spatiu,inainte sa fi existat in termenii experientei noastre zilnice.Ne simtim ca si cum am patrunde deodata intr-o mare bariera de ceata in care lumea familiara a disparut.”

In ceea ce priveste expansiunea viitoare a universului, ecuatiile lui Einstein nu pot oferi un raspuns unic. Ele conduc la mai multe solutii diferite corespunzand diferitelor modele ale universului. Unele modele prezic faptul ca expansiunea va continua pentru totdeauna; potrivit altora, printre care si cele holistice ea va incetini si la un moment dat se va schimba intr-o contractie care va incepe.Acest model holistic descrie un univers oscilant, expansionand timp de bilioane de ani si, apoi, contractandu-se pana cand masa sa totala va fi din nou concentrata intr-o minge mica de materie hipercondensata,care intr-o noua zi a universului va expansiona din nou si tot asa la nesfarsit in eternitate.

Ideea de expansiune si contractie periodica a universului, care implica o scala a timpului si spatiului de proportie, a aparut nu numai in conceptia holistica conceptie impartasita si de cosmologia moderna ci este de mult timp prezenta si in mitologia indiana.(marele nostru poet national Mihai Eminescu fiind un bun cunoscator al acestei mitologii-fiind si un cunoscator al limbii sanscrite- a surprins aceasta conceptie in Scrisorile lui;de altfel multe elemente din mitologia indiana au fost surse de inspiratie pentru Geniul nostru poetic).Experimentand universul ca un tot organic cu o miscare ritmica, inteleptii planetei noastre, fie ca erau practicanti yoga,fie initiati in sistemele metafizice tip Kabbala,Sufite,Taoiste,fie initiati in Crestinism Esoteric,sau practicanti Zen, au fost capabili sa dezvolte analogii revolutionare care in mod semnificativ se apropie foarte mult de modelele noastre stiintifice.Unul din cele mai complexe si sugestive modele cosmologice intalnit in traditia spirituala hindusa are la baza mitul jocului lui Dumnezeu-Lila, in care Brahman, (Dumnezeu sau Principiul Suprem Absolut )se transforma el insusi asumandu-si diferite bume si multiple forme specifice nivelurilor si planurilor manifestarii lumii fenomenale.Lila este precum un joc al lui Dumnezeu care se desfasoara ritmic in cicluri cosmice fara sfarsit.In Bhagavad-Gita, marele Krishna descrie acest joc ritmic al creatiei in urmatoarele cuvinte:

„La sfarsitul noptii timpurilor,toate fiintele si lucrurile se vor intoarce din nou la propria lui Natura; si atunci cand o noua zi a Timpului va incepe, ele vor fi aduse toate din nou la lumina.De aceasta resorbtie scapa in eternitate numai cei care au atins suprema  eliberare spirituala. Astfel prin Natura mea EU dau nastere intregii Creatii si aceasta se roteste de jur imprejur avandu-ma mereu in centru in Cercurile  Timpului . Dar cu toate acestea, Eu nu sunt Niciodata legat in acesta uriasa munca de Creatie .Eu doar sunt etern si privesc detasat manifesterea tuturor fiintelor, lucrurilor si actiunilor ce implica mereu miscare si nemiscare; astfel evolutia lumii se desfasoara.”

In acesta conceptie inteleptii au reprezentat universul ca avand o periodica expansiune si contractie si au dat numele de Kalpa unui astfel de ciclu cosmic (de la inceputul pana la sfarsitul Creatiei).Scara temporala la care se raporteaza acest vechi model cosmologic hindus este cu adevarat cutremuratoare;in aceasta directie este demn de mentionat  ca i-au fost necesare mintii umane mai mult de 2000 de ani pentru a ajunge sa vehiculeze actualmente prin stiinta astfel de modele cosmologice indraznete.

Sa mai privim o data cu atentie pe cer. Daca o stea sufera un colaps si devine din ce in ce mai densa, forta de atractie pe suprafata sa devine din ce in ce mai puternica si in consecinta spatiul timp inconjurator devine din ce in ce mai dens.Datorita acestei cresteri a fortei gravitatiei pe suprafata stelei, devine din ce in ce mai dificil sa te departezi de ea, si eventual steaua atinge un stadiu in care nimic nici chiar lumina-nu mai poate scapa de pe suprafata sa. In acest stadiu, se spune ca un „eveniment orizontal” se formeaza in jurul stelei, deoarece nici un semnal nu mai poate pleca de la ea pentru a comunica orice eveniment lumii exterioare.Spatiul in jurul stelei respective este atunci atat de puternic curbat incat toata lumina este prinsa si nu poate sa mai scape.Noi nu mai putem vedea o astfel de stea, deoarece lumina sa nu mai poate ajunge niciodata la noi. Din acest motiv ea este numita „gaura neagra”. Existenta gaurilor negre a fost prevazuta in domeniul teoriilor relativitatii pentru prima data in 1916 si gaurile negre s-au bucurat ulterior de foarte multa atentie,deoarece unele fenomene stelare recent descoperite par sa indice existenta unor stela grele deplasandu-se in jurul unui centru focar nevazut care ar putea fi o gaura neagra.

Gaurile negre sunt aproape cele mai misterioase si cele mai fascinante obiecte investigate de catre astrofizicienii moderni si ele ilustreaza efectele teoriei relativitatii in modul cel mai spectaculos.Curbura puternica a spatiului timp din jurul lor impiedica nu numai orice raza de lumina sa ajunga la noi, dar au un efect la fel de uimitor asupra timpului.Daca un ceas, care trimite semnale stralucitoare catre noi, este atasat suprafetei unei stele in colaps,  vom observa aceste semnale incetinindu-se pe masura ce steaua se apropie de „evenimentul oritzontal” si odata ce ea devine o gaura neagra, nici un semnal al ceasului nu va mai ajunge pana la noi. Pentru un observator exterior, curgerea timpului pe suprafata stelei se incetineste tot mai mult in timp ce steaua se afla in colaps si se opreste total in cazul „evenimentului orizontal”.Tocmai de aceea, colapsul complet al stelei dureaza un timp infinit.Steaua insasi nu experimenteaza totusi nimic particular atunci cand are loc procesul de colaps in jurul „evenimentului orizontal”.Timpul acolo continua sa curga normal si colapsul este complet dupa o perioada finita de timp, atunci cand steaua s-a contractat pana la o densitate infinita.Deci cat de mult dureaza in realitate colapsul: un timp anumit sau un timp infinit? In lumea teoriei relativitatii o astfel de intrebare aproape ca nu are sens.Timpul de viata al unei stele in colaps ca orice alt timp de viata scurt este relativ si depinde doar de sistemul de referinta al observatorului.

In general, in teoria relativitatii, conceptele clasice despre spatiu si timp, privite ca si cantitati absolute si independente, sunt complet abolite. Nu numai ca toate sunt masuratori implicand spatiul si timpul relativ, depinzand  de miscarea  observatorului, dar intrega structura a energiilor spatiului si timpului este in mod inexplicabil legata de distributia materiei. Spatiul este curbat in diferite grade, si atunci energia timpului curge cu rate diferite in parti diferite ale universului.Am ajuns sa intelegem ca notiunile noastre despre spatiu tridimensional euclidian si curgerea liniara a timpului au semnificatie doar atunci cand sunt raportate la experienta noastra obisnuita din lumea fizica, dar ele trebuie sa fie abandonate complet atunci cand extindem experienta noastra la un nivel holistic.

Inteleptii planetei noastre vorbesc de asemenea despre o extindere a experientei lor despre lume perceputa holistic in urma elevarii nivelului de constiinta fapt care atrage dupa sine si o largire uluitoare, profund beatifica a campului constiintei care le permite sa perceapa si sa experimenteze diferit energiile specifice ale spatiului si timpului.Ei accentueza in relatarile lor nu numai faptul ca reusesc sa treaca cu mult dincolo de spatiul tridimensional obisnuit in meditatie dar, mai mult atunci constiinta obisnuita a timpului este complet transcensa. In locul unei succesiuni liniare a momentelor, ei ajung sa experimenteze un prezent continuu infinit.Iata ce afirma cu privire la experienta acestui etern prezent resimtita ca o stare extatica de constiinta, specifica Chuang Tzu, impreuna cu inteleptul taoist.Hui-Neng, al saselea patriarh Zen si D.T. Suzuki, savant contemporan de formatie budista:

„Sa uitam acum curgerea energiei timpului; sa uitam toate conflictele de opinii.Sa ne formulam doar un apel frenetic catre infinit si sa ne ocupam in eternitate pozitiile noastre acolo.”(Chuang Tzu)

„Sa traim extaziati linistea absoluta in momentul prezent. Daca doar acesta exista, nu mai exista nici o limita si aici se afla tacerea beatifica eterna.”(Hui-Neng)

„In lumea spirituala aproape ca nu exista diviziuni temporale cum ar fi trecutul, prezentul si viitorul; intrucat ele s-au contractat acolo intr-un moment extatic singular al prezentului etern in care viata divina freamata in adevaratul sau sens...Trecutul si viitorul sunt ambele topite in acest moment beatific prezent de iluminare”(D.T.Suzuki)

A vorbi despre starea de realizare a prezentului etern, perceputa ca o stare beatifica de constiinta este aproape imposibil deoarece cuvintele „prezent”, „trecut”, „moment”, etc, se refera cel mai adesea la o notiune conventionala de timp.Tocmai de aceea devine extrem de dificil sa descriem ce inteleg inteleptii care au realizat starea de de integrare in tot numita de noi stare de constiinta holistica.Totusi pentru cei care aspira la realizarea unei intelegeri a esentei Totului  aceste descrieri devin gradat accesibile ca urmare a unei practici si intelegeri riguroase a tehnicilor stravechi metafizice (sau a tehnicilor descoperite recent) ,validate si explicate de cercetarile oamenilor de stiinta moderni.

Pentru cei care nu au o ghidare competenta, curentele holistice din fizica moderna  pot uneori facilita intelegerea intr-o oarecare masura a acestor aspecte enigmatice.Aspectele prezentate-si nu numai- sunt pe larg explicate si integrate, chiar de realizatorul sit-ului, Profesorul Crisan Hariton ,in sistemul Holistic Integrated Course (H.I.C.)