|
![]() |
INVATA
INVATA
Invata de la apa
sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra
sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca
cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca
sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel
sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca
totu-I trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!
(din
folclorul norvegian)
Alege!
|
Daca… |
Anti-daca. |
|
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea In jurul tau si spun
ca-I vina ta; De crezi in tine chiar
cand omenirea Nu crede dar s-o crezi
ar vrea; Daca de asteptare
nu ostenesti nicicand , Nici de minciuna goala
nu-ti clatini gandul drept; Daca privit cu ura nu
te razbuni urand Si totusi nu-ti pui
masca de sfant sau de intelept; Daca astepti dar nu cu
sufletul la gura Si nu dezminti minciuni
mintind,ci drept; De nu raspunzi la ura tot cu ura Dar nici prea bun sa
pari nici prea-ntelept; Sau cand hulit de
oameni,tu nu cu razbunare Sa vrei a le raspunde,dar
nici cu rugaminti; De poti visa dar nu-ti
faci visul astru; De poti gandi,dar nu-ti faci gandul tel; De poti sa nu cazi
prada disperarii Succesul si dezastrul
privindu-le la fel; De rabzi s-auzi
cuvantul candva rostit de tine Rastalmacit de oameni,
murdar si prefacut; De rabzi vazandu-ti
idealul distrus si din nimic Sa-l recladesti cu
ardoarea fierbinte din trecut; De poti risca pe-o
carte intreaga ta avere Si tot ce-ai strans o
viata sa pierzi intr-un minut Si-atunci fara a scoate
o vorba de durere Sa-ncepi agonisala cu
calm de la-nceput ; De poti ramane tu in
marea gloata Cu regi tot tu, dar nu
strain de ea; Dusman,om drag,rani sa
nu te poata; De toti sa-ti pese dar
de nimeni prea; De poti prin clipa cea
neiertatoare Sa treci si s-o intreci
gonind mereu; Daca ajungi sa umpli
minutul trecator Cu saizeci de clipe de
vesnicii mereu, Vei fi pe-ntreg
Pamantul deplin stapanitor Si mai presus de toate
,un OM,iubitul meu. (Rudyard Kippling) |
De poti sa faci pe prostul cand
altul te repede- Facand-o pe desteptul-si c-un cuvant nu-l certi; De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede; De-ti poti ierta pacatul,dar altora
nu-l ierti; De nu amai o clipa un rau sa-l
implinesti Si daca minti mai tare cand altii nu
spun drept; De-ti place in iubire cu ura sa
izbesti Si totusi iti pui masca de sfant si
de intelept; De te tarasti ca viermii si-n visuri
nu-ti iei zborul Si numai interesul il sui la rang de
tel; De parasesti invinsul si treci cu
–nvingatorul Si-I vinzi,fara sfiala ,pe amandoi
la fel ; De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa
,talmacite Drept adevar,sa-nsele multimea oarba
si Cand vorbele si fapta in vant ti-s
risipite, Tu dandu-le la dracu,poti altele
scorni; De poti sa faci intr-una dintr-un
castig,o mie Si patria pe-o catre s-o vinzi la
primul semn; De nu-ti platesti banutul luat ca
datorie, Dar tu sa fii platitul gasesti ca-I
drept si demn; De poti sa-ti storci si gandul si
inima si nervii, Imbatranite-n rele,sa faca rele noi Si sub nehotarare plecandu-te ca
servii, Cand toti striga :”nainte!” doar tu
sa strigi :”napoi!”; Daca stand in multime te-mpaunezi
semet, Dar langa cel puternic ingenunchezi
slugarnic Si pe dusmani sau
prieteni,tratandu-I cu dispret, Te faci ca tii la dansii dar ii
inseli amarnic; Daca nu pierzi momentul sa faci
oriunde un rau Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra
unui pom, Al tau va fi Pamantul cu tot
prisosul sau; Vei fi intre Domni,Intaiul,dar
niciodata OM (Kostas Varnalis) |